Acest tip de abordare consta in selectarea actiunilor pe baza informatiilor privind situatiile financiare ale companiei, domeniul in care activeaza, situarea pretului in raport cu diferite repere care tin de companie si de piata in ansamblul sau.
Este utila pentru investirea in actiuni pe termen mediu si lung (minimum 1 an). Cei care utilizeaza acest tip de analiza au la randul lor diferite obiective de randament si de lichiditate, utilizand cu prioritate anumite criterii.
In cazul actiunilor, analiza fundamentala poate lua in considerare atat premise
micro-economice, legate intrinsec de situatia financiara si de natura
activitatii companiei respective (ca de exemplu, evaluari financiare, acte
contabile, planuri de afaceri), cat si conditii macro-economice care afecteaza
sectorul din care face parte compania sau mediul national / multi-national in
care compania isi desfasoara activitatea.
In cazul marfurilor, analiza fundamentala poate lua in considerare premise
legate de raportul dintre cerere si oferta, precum si conditii macro-economice.
In cazul valutelor, analiza fundamentala poate lua in considerare premise
macro-economice legate de tara care emite moneda respectiva, sau de un mediu
multi-national in cazul in care moneda in cauza face obiectul tranzactiilor
globale sau al rezervelor valutare ale mai multor state. Asemenea premise
macro-economice se pot referi la masa monetara, rata inflatiei, ratele dobanzii,
politica fiscala.
Analiza fundamentala: cantitativa sau calitativa
Analiza fundamentala cantitativa determina si evalueaza factori economici care
sunt cuantificabili in termeni numerici.
Analiza fundamentala calitativa determina si evalueaza factori economici din
perspectiva caracteristicilor calitative percepute a acestora.
O forma de analiza fundamentala nu este in mod neconditionat superioara
celeilalte. Multi analisti considera ca este preferabil ca analiza fundamentala
cantitativa sa fie utilizata in paralel cu analiza fundamentala calitativa. The
Coca-Cola Company este oferit ca un exemplu relevant in acest sens. Analiza
fundamentala cantitativa a acestei companii ar lua in considerare dividendul
anual sau ratia PER alaturi de alti factori cantitativi. Totusi, analiza
fundamentala cantitativa poate fi completata cu evaluarea notorietatii marcii
Coca-Cola ca forma de analiza fundamentala calitativa.
Selectia actiunilor pe baza analizei fundamentale
Criteriul valorii (Value Investing) – unii dintre investitorii pe termen lung sunt preocupati de determinarea valorii afacerii in care ei isi plaseaza banii, cautand sa cumpere actiunea la un discount cat mai mare fata de valoarea calculata de acestia pe baza diferitelor informatii.
Cu alte cuvinte, intrebarea care se pune este cat valoreaza activele nete de datorii ale companiei daca acestea ar fi vandute? Un raspuns aproximativ poate fi dat evaluand elementele de activ (terenurile, mijloacele fixe, activele circulante) la un pret corect de piata, adaugand apoi lichiditatile disponibile si scazand datoriile.
Pe cazul pietei romanesti au fost si inca mai sunt intalnite situatii in care capitalizarea de piata a unor companii este inferioara valorii patrimoniului net, in special datorita exploatarii neeficiente a acestuia. Investitorii care cumpara pe criterii de Value Investing considera ca respectiva afacere are perspective de a deveni eficienta prin schimbarea actionariatului, imbunatatirea mediului economic sau alte modificari majore, moment in care societatea va fi cotata la valoarea sa intrinseca.
Criteriul expansiunii (Growth Stocks) – este utilizat de investitorii preocupati de identificarea unor societati din domenii cu perspective de crestere si de patrundere pe noi piete. Este in special urmarit ritmul de evolutie a cifrei de afaceri si a profitului determinandu-se ratele de crestere in termeni reali. Acestea pot fi extrapolate si in viitor, dar este recomandabil sa se identifice potentiali factori de risc, de ordin economic, legislativ, care ar afecta aceasta evolutie. De asemenea trebuie avuta in vedere calitatea afacerii respectivei societati, precum si existenta sau nu a unor avantaje competitive fata de alte societati similare. De regula, societatile de crestere nu acorda dividende, castigul investitorului fiind aproape exclusiv din diferenta de curs. Astfel de societati sunt cele mai riscante, datorita lipsei dividendelor care ar fi putut constitui un reper privind pretul, precum si ca efect al incertitudinii privind evolutia activitatii in parametrii de crestere estimati.
In sens strict, putem spune ca investitorul care utilizeaza prioritar criteriul valorii cauta afaceri acceptabile sau bune la un pret scazut, in timp ce investitorul care foloseste criteriul expansiunii cauta afaceri bune si foarte bune la preturi scazute sau acceptabile. In realitate, cele doua abordari se interfereaza de cele mai multe ori, neexistand o departajare clara intre ele.
Criteriul venitului (Income Stocks) – in cazul actiunilor fiind cel al dividendului. Investitorii prefera astfel de actiuni datorita nevoii de a avea o anumita certitudine privind un beneficiu de pe urma investitiei. Sunt recomandate actiuni cu un randament ridicat al dividendului (raportul dividend estimat/pret), apartinand unor companii stabile din punct de vedere financiar si ajunse la maturitate. De cele mai multe ori, orizontul investitional al detinatorilor unei astfel de actiuni este de 1 an. Exista si investitori de dividend care pastreaza o actiune pe termen de mai multi ani, cu conditia ca acele dividende sa aiba o anumita rata de crestere.
In practica intalnim combinatii ale abordarilor de mai sus, una dintre acestea fiind criteriul cresterii la un pret rezonabil (Growth at a Reasonable Price). Aceste actiuni apartin unor companii in crestere, pretul fiind considerat de catre investitori ca fiind subevaluat. Informatiile utilizate sunt predominant cantitative, respectiv indicatori precum ratele de crestere si PER.
O alta modalitate de a privi o investitie intr-o societate de pe piata este analiza calitativa, acordand prioritate rentabilitatii financiare, competentei managementului si activelor necorporale de genul « goodwill »-ului. Investitorii care se ghideaza dupa astfel de criterii privesc dincolo de elementele cantitative deduse pe baza situatiilor financiare, apreciind valoarea care nu se reflecta imediat in contabilitate: pozitia pe piata, calitatea resurselor umane si a managementului. Acest gen de analiza nu presupune simpla extrapolare in viitor a unor indicatori inregistrati istoric, ci se mizeaza pe imbunatatirea lor datorita cresterii calitatii afacerii; de aceea, investitorii ar fi dispusi sa plateasca o prima peste pretul care ar fi considerat ca fiind de echilibru la un anumit moment.
Analizei fundamentale i s-au adus o serie de contraargumente, cel mai puternic fiind acela ca se bazeaza pe informatii cunoscute, fara a se beneficia de vreun avantaj major fata de ceilalti participanti la piata. Cu toate acestea, s-a dovedit pe diferitele piete de capital ca exista intotdeauna o serie de companii subevaluate, care pot aduce castiguri superioare mediei pietei pe termen de cativa ani.
Luarea in considerare a criteriilor de analiza fundamentala depinde asadar de obiectivele fixate de investitor privind rentabilitatea si de riscul pe care doreste sa si-l asume, incluzand aici frecventa cu care intentioneaza sa tranzactioneze.
Decizia de a vinde, pe baza analizei fundamentale:
Simplificat, o actiune este de vandut prin prisma criteriilor fundamentale, atunci cand raspunsul initial la intrebarea “De ce am cumparat actiunea?” isi pierde valabilitatea. Urmatoarele situatii pot constitui tot atatea motive de a vinde actiunea:
- o stire despre societate sau despre domeniul in care activeaza modifica asteptarile initiale (scaderea probabilitatii de a realiza indicatorii financiari la nivelul propus initial, un posibil efect al unor modificari legislative, fiscale asupra domeniului etc.);
- o supraevaluare a pretului actiunii, peste nivelul justificat de performantele financiare; se pot stabili praguri date de multipli de piata precum PER, Pret/valoare contabila, Pret/Cifra de afaceri dincolo de care o actiune sa fie considerata supraevaluata;
- supraevaluarea poate fi determinata si prin compararea cu alte societati din domeniu sau cu media pietei.